Ce fel de oameni suntem noi romanii?

Romania este o tara saraca. Din UE suntem laolalta cu Bulgarii cei mai saraci. Asta explica si scuza multe lucruri. Am trait cosmarul comunist vreo 40 de ani si asta ne-a marcat existenta asa de puternic cum eu personal (am numai 34 de ani) n-as fi crezut. Intalnesc si acum zilnic oameni a caror viata nu s-a schimbat in mod esential fata de perioada de dinainte de 89'. Aceasi blugi, acelasi televizor, aceasi mobila in casa, acelasi job, aceasi mentalitate. In timpul liber injuram guvernul. Si guvernul e de injurat. Aici toti suntem de acord, mai putin ei-guvernul. Ce se intampla in afara de asta. Care sunt lucrurile care ma deprima total si care nu depind de un guvern sau altul, nu depind de un presedinte sau altul, nu depinde de primar, de prefect, pe scurt nu depinde de o administatie, de o institutie. Daca traim la oras intr-o comunitate, la bloc sau curte comuna, sa zicem, e lesne de observat anumite obicieiuri ale unor concetateni. Eu spre exemplu stau in centrul asa zis istoric al unui oras care se pretinde a fi printre cele mai frumoase din tara. Curtea in care stau eu are destul de mult spatiu verde. Ea are vreo 1000 de mp si ar putea fi ca un mic parculet. Dar nu. Nu e. Nu este pentru ca vecinii, din comoditate, frica sau prostie s-au gandit ca e bine sa-si bage seara masinile in curte. Sunt si cateva garaje ilegale, dar sunt si vreo 5 masini parcate alandala pe iarba, cata mai este. Cand intri in curte, bec ioc, daca vii noaptea trebuie sa ai grija sa nu cazi in bot si asta de vreo cativa ani buni. In fine curtea arata oricum jalnic. La bloc e la fel, la unii urla muzica, altul isi scoate cainele sa-si faca treaba in casa scarilor etc etc. Exemplele ar putea merge la nesfarsit. Dar intrebarea ramane. Ce ne opreste sa fim civilizati? Ce ne opreste sa nu avem bun simt? Cine ne opreste sa nu-l respectam pe vecin si el pe noi? Guvernul? Presedintele? Primarul? Ce sa faca ei? Sa vina sa ne puna bec? Sa ne invete cum sa respectam bunul comun? Nici vorba. Asta depinde de fiecare dintre noi si putem da vina pe cine vrem si sa injuram mai departe ca lucrurile nu se vor rezolva de la sine. Si atunci??? Canada?....

Ce este un intelectual?

Este o intrebare pe care eu mi-am pus-o destul de des. Intelectualii au devenit foarte repede o categorie sociala aparte fara ca majoritatea sa stie ce inseamna de fapt un intelectual.
Emisiunile de Tv care au incercat sa nasca o disputa pe tema asta au reusit mai degraba sa oculteze semnificatia termenului decat sa-l clarifice, cel putin cele pe care le-am vazut eu.
A devenit common sense ca intelectual este cel care are o diploma de absolvire a unei facutati-no matter. Este oare asa? Eu cred ca nu. Inflatia de absolventi de dupa 90 ne demonstreaza ca e greu, daca nu imposibil sa-i numesti pe unii dintre acestia intelectuali. Este un absolvent de la textile si pielarie de la Univ. Oradea unul numai pentru ca are o diploma de absolvire. Categoric nu.
Apoi, unii considera ca numai prin faptul ca faci parte dintr-o anumita categorie sociala, asta te face in mod automat intelectual, de exemplu medic (no offence Ina!), avocat (no offence Adi) sau inginer. Eu nici asta nu l-as considera un criteriu, ceea ce nu face aceste meserii mai putin nobile. Acestia au o pregatire tehnica formidabila (nu chiar toti!) si multi ani de studiu dar e oare suficient pentru a fi intelectual?
Atunci ce inseamna un intelectual? Cum il definim? Ce rol public trebuie sa aiba?
Eu cred ca faptul-de-a-fi-intelectual tine mai degraba de un modus vivendi specific, de un comportament care implica ceva deosebit fata de ceilalti. Ce anume? In primul rand eu cred ca cel care se pretinde intelectual trebuie sa aiba o dispozitie sufleteasca pentru cunoastere. Ce fel de cunoastere? Cunoastere in general, i.e. ajungem aici la ceea ce numim cultura generala. Cred, deci ca intelectualul trebuie sa aiba o cultura generala, dar ca aceasta nu trebuie sa provina dintr-o nevoie obsesiva de a epata, ci dintr-o nevoie oarecum launtrica, innascuta poate. Apoi, cred ca intelectualul trebuie sa aiba si un comportament care sa-l defineasca, o atitudine speciala, nu snobism, doar ca el trebuie sa aiba o viziune mai generala a lucrurilor decat un regular guy. Uneori cred ca un intelectual, daca e chemat ar putea ocupa si functii publice, dar in orice caz cred ca intelectualii trebuie sa se implice activ in viata cetatii, sub o forma sau alta. In orice caz e imperios ca ei sa se coaguleze in jurul unor idei si prin toate mijloacele care le stau la dispozitie sa incerce sa schimbe ce e de schimbat. Cred ca o societate civila se construieste in prima faza cu intelectuali.
Dar poate cea mai importanta insusire predominanta a unui intelectual trebuie sa fie gandirea critica. Intelectualul trebuie sa fie cel care nu ia lucrurile ca atare. Parerile sale sunt argumentate si ideile gandite. Mai mult decat atat, actiunile sale trebuie sa derive direct din atitudinea sa, adica sa nu sufere de un fel de schizofrenie, prin care, una sa gandeasca, alta sa spuna si alta sa gandeasca. Daca un om a citit la viata lui mii de carti, si e o enciclopedie ambulanta, dar umbla pe strada scuipand seminte.....
Apoi, daca e posibil eu cred ca el ar mai trebui sa fie si un model. Sunt poate prea naiv, dar cred ca a existat si va exista in continuare nevoie de modele pentru a construi si a mentine o societate civilizata.

LOL

Causes of Death for Some of the Great Philosophers
By Stiv Fleishman

* Thales: Drowning
* Parmenides: It wasn't anything at all
* Ockham: Cut while shaving
* Russell: Cut while being shaved by one who did not shave himself
* Descartes: Stopped thinking
* Spinoza: Substance abuse
* Leibniz: Monadnucleosis
* Darwin: Natural causes
* Hume: Unnatural causes
* Kant: Transcendental causes (although it was his own idea)
* Paley: By design
* Heidegger: By Dasein
* Meinong: Climbing accident
* Neurath: Boating accident
* G.E. Moore: By his own hand, obviously
* Sheffer: Stroke
* Sartre: Nausea
* Pascal: Became despondent after losing a wager
* Wittgenstein: Tried to see if death was an experience one lived through. (Alternate: fell off a ladder)
* Hegel: Collision with owl at dusk

"From the Editor," Ethics, Volume 104, Number 2 (January 1994), page 225.

sper sa nu ma bata nimeni pt. copyright

Inca una de la Academie! Asta e si mai tare!

http://www.catavencu.ro/cine_i_da_bani_lui_boc_ma_sa_i_curva-15405.html

Fascinatia pentru macabru si nivelul stirilor

Mi se nivleaza creierul (sau urma de creier) de la stirile pe care le vad.
Sunt doua titluri de azi de pe un site de stiri care are adaugat - specialisti in stiri

A murit dupa ce a mancat un pepene intreg -VIDEO
Un barbat a murit pe litoral, dupa ce a fost lovit in plin de un val-VIDEO

Pe langa stirile in sine de 2 lei pun si VIDEO sa vedem rapid ce si daca se poate cum au murit
Acesta este un asa-zis post de stiri , Astea sunt stiri ? Atat de jos am ajuns incat astea sunt stiri?
Inteleg ca fiind televiziune de stiri nu au cu ce sa umple 24 de ore cu stiri importante dar pana la astfel de stiri si filmarea inmormantarilor si prezentarea grotescului si macabrului ca senzational socant si interesant e drum lung.
In curand o sa apara un post de inmormantari in direct, de la 7.00 Popescu, de la 8.00 Ioneasca.
mai vad oameni care merg la inmormantari de celebritati dar si in familie si fac poze mortului cu telefonul mobil.
Cat de bolnava este societatea si cat de jos putem sa mai cadem daca "specialista in stiri" are printre capurile de afis astfel de stiri.
Eu credeam ca OTV-ul are un segment redus de fani dar vad televiziunile de stiri au inteles cu cine au de a face.
Oricum "senzational" ramane totusi OTV cu chestionarul " Si-a facut Cioaca nevoile intre Rucar si Bran ?" si raspundeai prin SMS. Asta nu o uit cat traiesc.
P.S. Dati-mi si mie va rog niste site-uri decente ca nu mai pot cu specialistii stiristi.

Adi Volvo

Justitia sclava mass media!

http://www.adevarul.ro/actualitate/eveniment/Iacob-_S-a_inceput_urmarirea_penala_impotriva_asistentei_medicale_de_la_Giulesti_0_322168254.html

In ultimele cateva zile a existat o hemoragie de articole in toata presa despre tragedia de la maternitate. A fost un accident. Sinistru dar totusi un simplu accident. S-au cautat tapi ispasitori, s-a discutat de la eroismul primului pompier intrat intre flacari si pana la situatia sanatatii din Bulgaria in comparatie cu Romania. N-as fi postat pe blog nimic despre acest cumplit accident, pentru ca nu ne propunem sa transformam blogul intr-un fel de cotidian online, dar ultima stire m-a impins s-o fac totusi. Asistenta care a lipsit de la locul incendiului a fost arestata. De la bun inceput doresc sa se inteleaga ca femeia pare sa fie vinovata si deci poate merita sa raspunda in fata legii si sa fie data afara din serviciu. Dar trebuia sa fie arestata? Poporul vrea sange. Sa nu uitam, de asemenea ca totusi nu ea a fost cauza primara a accidentului ci mai degraba cei care au montat instalatia electrica. Noua, tara primitiva fiind, ne trebuie capete taiate. Si daca e vorba sa fie din tagma asistentelor, oricum prost vazuta, (de f. multe ori nu fara motiv) atunci cu atat mai bine. Neglijenta in serviciu cu consecinte deosebit de grave poate ar fi mai corect. Inca o data justitia actioneaza si reactioneaza dupa isteria mass-media.
p.s Hades tu aci tra sa ai ceva de adaugat. Feel free!

Efectul terapeutic al lui “Nu stiu!”

Am observat in ultima vreme, indiferent ca ma uit la tv sau citesc un ziar, un interviu sau in discutiile private, ca lumea in general se fereste sa zica: ”nu stiu”. Ar putea fi un automatism, sau este un rezultat al spalarii pe creier de catre mass media sau vina o poarta filmele americane care au , aproape intotdeauna ,un mesaj manihest: ori le stii pe toate ori esti un loser. Eroii din filme fac parte de obicei din prima categorie. Ei nu prea au dubii. Si cum ar putea avea? Ce impresia ar lasa un superhero care sa nu stie toate raspunsurile la toate intrebarile? Imi imaginez de exemplu cum ar fi situatia in care Yoda, intrebat de Obi Wan daca e posibila initierea lui Anakin la varsta lui, maestrul sa raspunda: “Heee, to this question, the answer I don’t know”. De asemenea, putem admite ca sunt profesii unde nu e posibil un raspuns cu: nu stiu. Oamenii-institutie, de pilda nu-si permit sa nu stie raspunsul la orice intrebare. Ei trebuie sa preia in perioada mandatului lor , atributul divin al omniscientei. Ce s-ar intampla daca , Obama ar fi intrebat de un jurnalist: Mr. Obama se va sfarsi anul viitor cu criza economica si cu cresterea necontrolata a somajului? La care Obama sa raspunda cu o figura bonoma: Nu stiu!. Pai nu se poate. Asta ar creea, daca nu un val de sinucideri macar niste depresii prozaciene. Apoi e de neinchipuit, ca bunaoara, dupa procesul lui OJ Simpson, juratii si judecatorul sa spuna: “we find the defendant…..we don’t know” Nu se poate. Un judecator trebuie sa dea un verdict el nu are dreptul sa-si suspende judecata. Nici papa nu prea se poate lasa pe spate in scaunul papal sa-si aprinda o pipa si la intrebarea daca eutanasia este sau nu premisa de biserica, sa spuna: nu stiu, ne mai gandim. Dar in general, noi oamenii de rand, benificiem de acest lux, noi ne putem asadar permite sa nu stim cate ceva. Si totusi preferam sa indrugam verzi si uscate. De ce? De ce ne apuca convulsiile, ne inrosim, dam cu pumnii in masa sau zbieram din rarunchi numai sa ascundem faptul ca de fapt nu putem raspunde la intrebare pentru ca, pur si simplu, nu stim. De cate ori v-ati surprins stimati vizitatori ai acestui blog, in ultimele luni ca la o intrebare oarecare ati raspuns cu: nu stiu. Eu unul m-am mai supus la acest experiment masochist si sincer de cate ori raspundeam in felul de mai sus, ma simteam usurat. E tonic cateodata sa-ti dai seama ca nu le stii pe toate, ca nu esti cel mai destept din lume, ca exista macar posibilitatea ca altii sa fie mai inteligenti sau mai educati. E ca un pasament antiinflamator pentru un sine hipertrofiat de orgoliu. E adevarat nu intotdeauna ajuta la imagine, dar macar in compania prietenilor sau a familie i merita facut experimentul.

Si la final imi pun si io intrebarea: merita sa postez aceste ganduri pe blog?

…..Nu stiu!.

Un articol echilibrat despre Presedintele tarii. Poate prea echilibrat

Si lista ar mai putea continua. Dar eu cred ca asta e nivelul la care trebuie sa decurga discutia chiar daca uneori, dl. Basescu nu-l merita.

http://www.dilemaveche.ro/sectiune/situatiunea/articol/ce-nu-trebuie-sa-spuna-un-presedinte

Fotografia lunii! Templul mormonilor din Salt Lake City!

De la Academie.

http://www.catavencu.ro/scrisoare_deschisa_catre_parintii_copiilor_de_bani_gata-15157.html
Merita citit articolul. e drept nu stii prea bine apoi: sa razi sau sa plangi! :) :(

Controversa de la Ground zero!

http://news.yahoo.com/s/afp/20100814/ts_afp/uspoliticsreligionattacksobama_20100814172344

Cred sincer ca Gabor e cel mai in masura sa deschida discutia la acest subiect. Asa ca feel free!

Liberal? Are we talking about the same thing? (bbc)

http://www.bbc.co.uk/news/world-10658070

Linkul de mai sus preluat de pe (globusz.net) contine un articol foarte interesant si util depre liberalism. Autorul Michael Goldfarb (http://en.wikipedia.org/wiki/Michael_Goldfarb_%28author_and_journalist%29) sesizeaza excelent, dar au facut-o si altii, dificultatea de a vorbi despre liberalism. Motivul: se pare ca partide sau curente politice dintre cele mai diverse inteleg diferit termenul de liberalism. Dupa o foarte scurta incursiune in istoria liberalismului, Goldfarb explica, cum de exemplu in SUA, partidul republican, care e considerat conservator este un partid neoliberal in ceea ce priveste directia economica dar in acelasi timp un sustinator al interventionalismului in politica externa un principiu de neacceptat pentru un liberal englez. Partidul democrat care se recomanda liberal, are principii de stanga in economie. Nici in Anglia lucrurile nu stau mai putin complicat. E dat ca exemplu Churchill care a fost mai intai deputat conservator, iar mai apoi Liberal. Nu pot sa nu ma gandesc apoi la partidele liberale din Romania, care ce e drept stau mult mai bine. Nu exista la noi nici o confuzie. De ce? Pentru simplul fapt ca la noi partidele nu simt presiunea din partea electorilor de a-si contura si eventual implementa doctrina proprie. La noi nu exista dezbateri doctrinare sau filosofii politice. La noi inca se opereaza la un nivel cu mult inferior, cel al unei lupte interminabile si oarbe pentru voturile unei mase mari de oameni needucati si analfabeti politic.

:)

http://www.sportival.ro/comic/asa-se-sarbatoreste-un-gol-in-islanda.html