Fuck the historians!!! A philosophical approach.

E foarte la moda sa te prefaci ca stii istorie...Se cuvine, e de bon ton, sa enumeri intr-o discutie cel putin 2-3 date istorice ca sa-ti demonstrezi vasta cultura, si sa-ti etalezi elocinta. Toata lumea vorbeste despre al doilea razboi mondial de parca ar fi fost ieri, s-au scris zeci de mii de carti, s-au facut mii de documentare (numai Discovery vreo cateva sute). Ce sa mai vorbim daca un istoric cu pedigree se apuca sa insire, intrebat sau nu, vreo cateva evenimente istorice, taman de acum 1000 de ani, toata lumea trebuie sa taca de uimire si chiar sa lase capul jos in fata memoriei de autist a savantului. Dar, ma intreb eu cateodata, istoria e sau nu e o stiinta? Se vorbeste in studiul istoriei de o anumita metodologie, exact ca la stiintele exacte. Si totusi ,eu am dubii. Daca nu e stiinta si se preface a fi, atunci rezulta ca e o pseudostiinta. In fine, sa explic de ce sunt eu asa pornit pe amatorii de istorie in general (astia de cafenea) si pe istorici cu studii, in general. In primul rand conflictul e psihanalizabil de vreme ce tatal meu a fost istoric, :) dar s-a ocupat cu monede si asta e cumva, istorie soft, adica se poate face cu bun simt, poti sa determini o moneda, sa vezi ce zeitate e pe ea si ce reprezinta, ba mai poti trage si cateva concluzii, poti spune ca daca o emisie de moneda contine aliaj de argint in procente mai mici, atunci asta poate fi semn de criza monetara si deci economica. Bun bun, de acord, dar de aici pana la a sustine de exemplu ca noi, contemporanii, pe baza datelor pe care avem putem reface si reprezenta foarte fidel o anumita epoca, cu tot ce tine de ea, relatii umane, mentalitate, sexualitate, etc etc e o cale foarte lunga. Sa ma explic. Cum am putea noi sa facem asa radiografii exacte, de vreme ce, noi nu stim exact cum au trait propriii nostri stamosi. De exemplu, bunicii mei s-au nascut intr-o lume in care stabunicu era chiabur, mama mea a copilarit in plin comunism, eu in comunism si asa zisa tanzitie, iar fiica mea va prinde o lume care, probabil, nu va avea de-a face nimic cu comunismul, sa speram. Iata deci trei generatii, trei lumi diferite. Nu vreu sa spun ca nu exsita nici o legatura intre ele, sustin doar ca nu putem avea acces total, cel putin, nu la universul mental al fiecarei generatii. Cum va intelege de exemplu fiica mea absurditatile din comunism, cum ii voi explica eu ca trebuia sa stai la coada 2 ceasuri dupa oua? Si chiar daca eu ii voi explica, ea nu va putea intelge pe deplin ce-a fost atunci. Si foarte bine ca nu va putea. Dar atunci, lasati-ma sa ma intreb daca noi ne facem doar imagini despre istoria cu "i"mic, adica istoria noastra personala, pe 2 sau 3 generatii, cum am putea sa refacem cu acuratete istoria cu "i" mare adica istoria universala ce sa latzeste pe cateva mii de ani. Eu cred ca e o pierdere de timp, ca ne este imposibil sa spunem de exemplu ca noi suntem urmasii Romei. Ce legatura mai avem noi cu Roma antica, mental vorbind? Eu vad ca suntem mai apropiati mental de cultura pop americana dacat de elementul dac sau cuman din noi. De aceea cred, ca istoricii ar trebui sa fie numai un pic mai cu bun simt si inainte de a scrie o lucrare cuprinzatoare sa zica: "A fost odata ca niciodata....."