Secularizare ori ba?

Discuţia despre laicitatea statului, adică imparţialitate şi chiar pasivitate faţă de tot ce înseamnă religios în spaţiul public este o chestiune cu greutate în Europa, dar şi în Romania, unde peste 90% din cetaţeni se declară credincioşi. Este clar, că, în aceste condiţii ar fi o sinucidere politică, în Romania, ca orice partid politic să nu ţină cont de această realitate şi e puţin probabil ca vreo situaţie conflictuală între religie-stat să se poată transa cu echilibru şi pană la urmă just. În general, în România, liberalii şi social democraţii sunt de acord cel puţin declarativ, cu neamestecul instituţiilor religioase în state affairs, deşi realitatea ne-o demonstrează că implicaţiile există, se văd. Ce se întamplă în Europa? Trendul e acelaşi, secularizarea este necesară, religiosul ar trebui adică exilat strict in sfera privată. Totuşi dacă ne uităm pe schema din imagine 288 de locuri din parlamentul european sunt ocupate de democraţi, adică cea mai mare fracţiune, din care fac parte în primul rând creştin-democraţii. Este clar că, conform cu doctrina acestora, în care invăţătura creştină ocupă un loc definitoriu, biserica, garant şi simbol al moralei creştine, ar trebui să fie o instituţie activă în luarea deciziilor politice. Deci, prieteni, nu este chiar aşa sigur că secularizarea e completă în Europa anului 2010.