Este o intrebare pe care eu mi-am pus-o destul de des. Intelectualii au devenit foarte repede o categorie sociala aparte fara ca majoritatea sa stie ce inseamna de fapt un intelectual.
Emisiunile de Tv care au incercat sa nasca o disputa pe tema asta au reusit mai degraba sa oculteze semnificatia termenului decat sa-l clarifice, cel putin cele pe care le-am vazut eu.
A devenit common sense ca intelectual este cel care are o diploma de absolvire a unei facutati-no matter. Este oare asa? Eu cred ca nu. Inflatia de absolventi de dupa 90 ne demonstreaza ca e greu, daca nu imposibil sa-i numesti pe unii dintre acestia intelectuali. Este un absolvent de la textile si pielarie de la Univ. Oradea unul numai pentru ca are o diploma de absolvire. Categoric nu.
Apoi, unii considera ca numai prin faptul ca faci parte dintr-o anumita categorie sociala, asta te face in mod automat intelectual, de exemplu medic (no offence Ina!), avocat (no offence Adi) sau inginer. Eu nici asta nu l-as considera un criteriu, ceea ce nu face aceste meserii mai putin nobile. Acestia au o pregatire tehnica formidabila (nu chiar toti!) si multi ani de studiu dar e oare suficient pentru a fi intelectual?
Atunci ce inseamna un intelectual? Cum il definim? Ce rol public trebuie sa aiba?
Eu cred ca faptul-de-a-fi-intelectual tine mai degraba de un modus vivendi specific, de un comportament care implica ceva deosebit fata de ceilalti. Ce anume? In primul rand eu cred ca cel care se pretinde intelectual trebuie sa aiba o dispozitie sufleteasca pentru cunoastere. Ce fel de cunoastere? Cunoastere in general, i.e. ajungem aici la ceea ce numim cultura generala. Cred, deci ca intelectualul trebuie sa aiba o cultura generala, dar ca aceasta nu trebuie sa provina dintr-o nevoie obsesiva de a epata, ci dintr-o nevoie oarecum launtrica, innascuta poate. Apoi, cred ca intelectualul trebuie sa aiba si un comportament care sa-l defineasca, o atitudine speciala, nu snobism, doar ca el trebuie sa aiba o viziune mai generala a lucrurilor decat un regular guy. Uneori cred ca un intelectual, daca e chemat ar putea ocupa si functii publice, dar in orice caz cred ca intelectualii trebuie sa se implice activ in viata cetatii, sub o forma sau alta. In orice caz e imperios ca ei sa se coaguleze in jurul unor idei si prin toate mijloacele care le stau la dispozitie sa incerce sa schimbe ce e de schimbat. Cred ca o societate civila se construieste in prima faza cu intelectuali.
Dar poate cea mai importanta insusire predominanta a unui intelectual trebuie sa fie gandirea critica. Intelectualul trebuie sa fie cel care nu ia lucrurile ca atare. Parerile sale sunt argumentate si ideile gandite. Mai mult decat atat, actiunile sale trebuie sa derive direct din atitudinea sa, adica sa nu sufere de un fel de schizofrenie, prin care, una sa gandeasca, alta sa spuna si alta sa gandeasca. Daca un om a citit la viata lui mii de carti, si e o enciclopedie ambulanta, dar umbla pe strada scuipand seminte.....
Apoi, daca e posibil eu cred ca el ar mai trebui sa fie si un model. Sunt poate prea naiv, dar cred ca a existat si va exista in continuare nevoie de modele pentru a construi si a mentine o societate civilizata.
Intelectual vine de la intelect deci folosirea acestui instrument la un cat mai inalt nivel ar fi definitia pe care as atribui-o eu acestui termen urmata de un mic adagiu si anume moralitatea.
RăspundețiȘtergereDesi pare ca nu are vreo legatura sau poate pare inerenta unui intelectual moralitatea este esentiala iar un intelectual fara morala nu reprezinta nimic pentru mine decat o posibila amenintare din foarte multe puncte de vedere.
Gandirea lor critica aplicata impotriva semenilor lui duce la niste demagogi si mercenari extrem de abili care au provocat si mai ales la noi provoaca tragedii la nivel de popoare.
Mie nu prea imi place ideea de model care este in viata, prefer modelele mele sa fie moarte
Suna putin sadic stiu, dar Modelele sunt mult mai usor de hiberbolizat cand sunt moarte mai ales de mult pe cand cele in viata isi dovedesc defectele, efemerul, umanul poate prea frecvent si prea dureros.
Citind in schimb despre modelele din trecut ale caror defecte sunt lasate in umbra poate influenta mult mai mult in mod pozitiv viata unor tineri mai ales. Iar istoria tinde sa arata ca multe modele ale vremurilor lor care sunt in viata si au o influenta majora se transforma in dictatori, criminali , obsedati de putere etc tocmai datorita faptului ca sunt considerati modele si demni de urmat si exercita puterea lor de model in timpul vietii lor.
Azi putem analiza prin diferite prisme cat de bune erau vechile modele ale altor generatii si observam cat de defecti sau doar imperfecti erau. Cel de azi ar putea fi cel defect.
Cum zicea Vintila eu vreau intilectualul meu "sa critice rational"(citat aproximativ) nu neaparat sa conduca. Tind sa dau crezare ca " puterea corupe", cu cat este mai mare puterea cu atat poate corupe mai puternic inclusiv pe intelectual iar "naturile coruptibile sunt atrase de putere" si atunci parca as prefera ca intelectualului meu sa-i repugne ideea de putere, de a conduce, sa vad intelectualul meu cum ar dori sa se limiteze la rolurile de critic,consilier, profesor, scriitor, om cu o oarecare influenta dar cu relativ putina putere reala. Poate ca puterea ar trebui acordata celor care nu o doresc (in mod real).(O parte din ideile astea sunt din Dune nr 5 sau 6 asa ca Sebi da-mi cartea :D)
Cred ca am cam deraiat putin dar "what the hell" it's a blog :P
it's a blog so do it! Sper sa se mai animeze un pic. Io tot fac aici promovare, deocamdata fara rezultate notabile. Dar pana atunci...Eu cred ca modelele se pot lua si dintre cei vii si dintre cei morti. Eu am cunoscut oameni a caror inteligenta si moralitate m-au lasat gura-casca. Acum, ei nu trebuie cred eu sa aiba putere politica. Nu toti cei care pot schimba ceva trebuie sa fie implicati politic. Eu n-am crezut niciodata si nici nu voi crede in eroi salvatori.....stii cum e e plin cimitirul de oameni de neinlocuit. Intelectualul poate insa prin luari de pozitie prin argumente sa modifice mentalitati. E si oarecum responsabilitatea sa. E adevarat nu intotdeauna are calea batatorita, de cele mai multe ori trebuie sa-si construiasca un drum. Dar cum? Nu individual. Trebuie sa existe si o comunitate de intelectuali. La nivel de individualitati e si greu sa poti muta muntii. Cat despre moralitate e adevarat ce spui eu am omis capitolul poate si pentru ca e asa de complex incat imi vine foarte greu sa vorbesc despre el.
RăspundețiȘtergere