Am observat in ultima vreme, indiferent ca ma uit la tv sau citesc un ziar, un interviu sau in discutiile private, ca lumea in general se fereste sa zica: ”nu stiu”. Ar putea fi un automatism, sau este un rezultat al spalarii pe creier de catre mass media sau vina o poarta filmele americane care au , aproape intotdeauna ,un mesaj manihest: ori le stii pe toate ori esti un loser. Eroii din filme fac parte de obicei din prima categorie. Ei nu prea au dubii. Si cum ar putea avea? Ce impresia ar lasa un superhero care sa nu stie toate raspunsurile la toate intrebarile? Imi imaginez de exemplu cum ar fi situatia in care Yoda, intrebat de Obi Wan daca e posibila initierea lui Anakin la varsta lui, maestrul sa raspunda: “Heee, to this question, the answer I don’t know”. De asemenea, putem admite ca sunt profesii unde nu e posibil un raspuns cu: nu stiu. Oamenii-institutie, de pilda nu-si permit sa nu stie raspunsul la orice intrebare. Ei trebuie sa preia in perioada mandatului lor , atributul divin al omniscientei. Ce s-ar intampla daca , Obama ar fi intrebat de un jurnalist: Mr. Obama se va sfarsi anul viitor cu criza economica si cu cresterea necontrolata a somajului? La care Obama sa raspunda cu o figura bonoma: Nu stiu!. Pai nu se poate. Asta ar creea, daca nu un val de sinucideri macar niste depresii prozaciene. Apoi e de neinchipuit, ca bunaoara, dupa procesul lui OJ Simpson, juratii si judecatorul sa spuna: “we find the defendant…..we don’t know” Nu se poate. Un judecator trebuie sa dea un verdict el nu are dreptul sa-si suspende judecata. Nici papa nu prea se poate lasa pe spate in scaunul papal sa-si aprinda o pipa si la intrebarea daca eutanasia este sau nu premisa de biserica, sa spuna: nu stiu, ne mai gandim. Dar in general, noi oamenii de rand, benificiem de acest lux, noi ne putem asadar permite sa nu stim cate ceva. Si totusi preferam sa indrugam verzi si uscate. De ce? De ce ne apuca convulsiile, ne inrosim, dam cu pumnii in masa sau zbieram din rarunchi numai sa ascundem faptul ca de fapt nu putem raspunde la intrebare pentru ca, pur si simplu, nu stim. De cate ori v-ati surprins stimati vizitatori ai acestui blog, in ultimele luni ca la o intrebare oarecare ati raspuns cu: nu stiu. Eu unul m-am mai supus la acest experiment masochist si sincer de cate ori raspundeam in felul de mai sus, ma simteam usurat. E tonic cateodata sa-ti dai seama ca nu le stii pe toate, ca nu esti cel mai destept din lume, ca exista macar posibilitatea ca altii sa fie mai inteligenti sau mai educati. E ca un pasament antiinflamator pentru un sine hipertrofiat de orgoliu. E adevarat nu intotdeauna ajuta la imagine, dar macar in compania prietenilor sau a familie i merita facut experimentul.
Si la final imi pun si io intrebarea: merita sa postez aceste ganduri pe blog?
…..Nu stiu!.
Foarte bine scris, dar eu as marsa pe o problema adiacenta,tu vorbesti despre raspunsul la intrebare dar ce zici despre oamenii care dau sfaturi despre lucruri la care habar nu au si neintrebati. De obicei cand vad un om care crede ca le stie pe toate il calific ca un cretin.
RăspundețiȘtergereSi sunt foarte foarte multi zilele astea, oameni grasi care imi dau sfaturi de cum sa slabesc, oameni care nu stiu mai nimic despre drept dau sfaturi legale cunostiintelor, oameni care nu au batut un cui sau insurbat un surubel in viata lor dau sfaturi practice in repararea chestiilor si multi altii.
Si prin simplu fapt ca iti arogi autoritatea de a da un sfat esti crezut de foarte multa lume.
E frecvent intalnit exemplul si in politica (presedinti minsitri cu specialitati(daca le au)in cu totul alte domenii ), ii auzi vorbind de lucruri de care nu au nici cea mai vaga idee dar ei isi dau cu parerea in mod public si cu ton autoritar si atotstiutor.
Fenomenul e foarte periculos si intradevar terapeutic daca se aplica sinelui.
Am adus ceva informatii utile pe langa articolul tau ? DA! EU STIU! TOT!, de fapt prea putin tot timpul constat ca stiu prea putin despre prea multe lucruri.
:)
RăspundețiȘtergereAdevarul e ca nici mie nu-mi place sa dau sfaturi pentru simplul fapt ca nu-mi place nici sa mi se dea. Asa ca mie mi se pare rezonabil: nu-mi dai, nu-ti dau. Punct. Heh. Asta intr-o lume ideala. De fapt nu se intampla asa. Dupa cum stii eu am o fetita. Toti vor sa ma invete cum s-o cresc. Toti au o vasta experienta in domeniu. Toti sunt niste mici Rousseau. Asa ca daca ar fi dupa mine as face o regula: un sfat pe zi. e suficient. Asta tot intr-o lume ideala. Cat de opiniomanii de la Tv. La aia eu nu ma uit demult. O fac altii. Succes!